Category Archives: Literatura

Extinderea domeniului luptei

Avertisment: daca esti o persoana cu aplecare catre depresii nu te apuca de Houellebecq. Sau daca te apuci, o faci pe riscul tau. Cred ca toate romanele lui Houellebecq trebuie sa inceapa cu un disclaimer pe care sa il semnezi. Sau la librarie, cand cumperi cartea, sa te puna librarii sa vii cu adeverinta de la medic.

Domnul Houellebecq este un tip erudit care isi  arata eruditia cu pofta. Si peste aceasta pofta mai vine si un cinism feroce. Demonteaza tabuurile varstei mijlocii cu o precizie chirurgicala si rupe lanturile ce tin adevarurile incomode la adapost. Si astfel acestea apar in fata noastra dezbracate de orice falduri ce le-ar acoperi pudic, mustind de sensuri intepatoare. Citește în continuare


Biblia de neon: viaţa bate tabloidul

Dacă ar fi să ierarhizez toate romanele pe care le-am citit în viaţa mea în funcţie de cât mi-au plăcut, John Kennedy Toole ar fi, în cazul meu, pe locul doi cu „Conjuraţia imbecililor”. Eu ştiam că Toole a avut un singur roman publicat pentru că ştiam că a debutat postum, aşa că atunci cand am văzut numele lui pe Biblia de neon am ridicat mirat din sprâncene gândindu-mă că e vorba de altcineva care s-a folosit de numele lui Toole (aşa cum fiul lui Frank Herbert a continuat saga Dune). Dar citind pe copertă istoria publicării romanului care îl certifica pe Toole ca fiind autorul nu am mai ezitat. Acum însă îmi pare rău că am cumpărat cartea asta. Citește în continuare


Măreţele maimuţe sau cum lungimea contează (în rău)

maretelemaimuteMăreţele maimuţe e o satiră la adresa societăţii moderne în care Will Self ne propune o lume inversată: ne împinge să ne gândim cum ar fi fost lumea noastră dacă specia mai dezvoltată pe scara evoluţiei ar fi cimpanzeul şi omul ar fi cea mai apropriată rudă a lui, dar de pe treapta imediat inferioară. Self reuşeşte să descrie cu destul har totul, la un moment dat m-am simţit gândindu-mă la faptul că adepţii ideii că ne tragem din maimuţe nu au cum să nu fi avut dreptate. Că doar din întâmplare lanţul mutaţiei genetice a luat un cot şi am ieşit oameni şi nu cimpanzei.  Că asta ar fi diferenţa, o singură cotitură. Citește în continuare


Firmin, subteranele noastre

Firmin

În general nu îmi plac romanele în care autorii vorbesc despre chinul creaţiei. Sunt pur şi simplu reticent că dintr-un astfel de subiect poate ieşi ceva interesant.

Aşa am gândit imediat după ce am luat Firmin de pe masa de la Cărtureşti  şi am citit rezumatul de pe copertă:

Firmin este o elegie pe jumătate fantezistă, pe jumătate riguroasă despre plăcerile literaturii, în care îndoielile, temerile şi dorinţele oricărui scriitor îi sunt atribuite unui şobolan cu un intelect hiperdezvoltat…

Şi mi-am zis: Nţţ!!

Da, ştiu că şi ăsta e un subiect, însă eu îl accept greu. Am deschis totuşi romanul la întâmplare şi am nimerit la …:

Locvace până la logoree în mintea mea, eram condamnat la tăcere. […] Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată.

Atunci am ştiut că Firmin este un roman pe care vreau să îl citesc. Citește în continuare