Harta şi teritoriul

Tocmai am citit la Alberto Moravia în „Amorul conjugal” că indiferent cât de bine e scris un roman din punct de vedere tehnic, perfect în fiecare detaliu al lui, acesta trebuie să fie viu ca să aibă cu adevărat valoare, ca să ştim ce să facem cu el. Şi dacă nu ştim ce să facem cu el, îl lăsăm deoparte şi îl uităm. Aşa e şi cu La carte et le territoire. Oameni care se pricep mai bine ar putea spune că e scrisă perfect din punct de vedere tehnic. Ar putea, dar asta nu înseamnă că o şi spun. Am citit critici care spun că Houllebecq ar fi ajuns la maturitate cu Harta şi teritoriul, că asta e cea mai bună carte a lui. Pentru mine însă, romanul nu e viu.

Mi-e relativ uşor să scriu despre romanul ăsta pentru că nu mi-a plăcut. Mesaj subţire, cuminte, banal, diluat, adică exact ce nu văzusem la Houellebecq. Poate doar în Posibilitatea unei insule, însă acum Harta şi teritoriul a învins. Cititind romanul ăsta şi amintindu-mi de cel de dinainte descopăr cu mare dezamăgire că Michel Houellebecq a intrat într-un con de umbră şi nu îl mai găsesşte inspiraţia. Nu pot să cred ca a luat premiul Goncourt 2011 cu Harta şi teritoriul. Convingerea mea personală este că premiul ăsta i-a fost oferit în mod reparatoriu în compensaţie, ca o scuză pentru „greşeala” anterioară, cea cu Posibilitatea unei insule. Cred că juriul de la Goncourt de-abia îl aştepta pe Houellebecq să scoată o carte…

Narcisism? Sau aroganta? Nu ştiu. Sau pur şi simplu bătaie de joc. Unul dintre personaje e chiar Michel Houellebecq care in roman nu e niciodata Michel, dar e Houellebecq şi de foarte multe ori (prea multe) e „autorul Particulelor Elementare”, „autorul Platformei”, „autorul Extinderii domeniului luptei”, etc. În plus,  mi se pare aroganţa maximă să îţi imaginezi propria moarte. Şi îţi mai şi alegi o moarte care chipurile vrea să spună ceva. Nu te-a lasat inima să spui că ai alunecat pe săpun în baie, te-ai lovit cu tâmpla de chiuvetă şi ai murit Nu! A trebuit să faci din moartea ta o crimă şi din uciderea ta ceva exemplar. Nu puteai fi trivial în moartea ta. Prin „rezolvarea” crimei cred că doreşte să aducă crima în sfera trivialului, însă nu reuşeşte decât o reţetă de roman poliţist prost. Ar fi fost o pistă care să lege interesant crima de personajul principal, Ted, artist fotograf şi mai tărziu pictor, dar nu, aceasta nu a fost exploatată, după părerea mea, dinadins.

Da, tema lui predominantă, cea a tristeţii omului modern, e prezentă şi aici. Diferenţa apare din subţirimea mesajului. Şi din cauza asta m-am surprins evaluând această tristeţe prin perspectiva romanelor anterioare în care personajele sunt mai curat conturate, mai pline de substanţă. Pentru că ce am găsit in Harta şi teritoriul nu mi-a fost de-ajuns.

Houellebecq crede că poate să scrie orice şi eu  înghit. Tocmai când simţeam că şi-a regăsit forţa, îmi dă cu mucii în fasole cu copierea unei descrieri dintr-un ghid Michelin, îmi copiază pasaje din ghidul de utilizare al unui aparat foto sau descrierea Audi-ului A6 din broşura publicitară. Şi eu ar trebui sa stau să citesc ca prostul. Daca asta nu e aroganta atunci ce e? Penibil. Şi să ne fie clar, nu sunt dintre acei care îl acuză pe Houellebecq de plagiat din Wikipedia, ci pur şi simplu sunt indignat de acest tertip de a umple nişte pagini fără să spui nimic.

Cu Harta şi teritoriul îl găsesc pe Michel Houellebecq ca pe un scriitor banal, consumat, o cochilie goală al cărei melc a murit. A scris despre ce a avut în cap şi acum nu mai are nimic. Păcat.

PS: Am o teamă după ce am citit romanul ăsta şi anume e că asta ar fi tendinţa literaturii actuale, să umpli paginile goale cu descrieri din broşuri. Sper totuşi să nu fie aşa. Rămân cu speranţa că acest roman a fost o ironie (inclusiv datorită pistei ne-exploatate despre care vorbeam mai sus) la adresa criteriilor de premiere Goncourt. Dacă în următorul roman Houellebecq va vorbi despre făţărnicia celor din juriu îl primesc înapoi.

Later edit: Îmi fac datoria să promovez şi alte păreri despre Harta şi teritoriul pe care le găsiţi pe pagina de detalii a Polirom http://www.polirom.ro/catalog/carte/harta-si-teritoriul-4154/detalii.html


5 responses to “Harta şi teritoriul

  • patricia

    Desi am dat like pe FB, nici nu stiu daca sa zic ca imi place sau nu ce aud ;D … ma suprinde mai degraba, pentru ca acest autor mi-a ramas intiparit in minte destul de bine pentru, asa cum foarte bine ai spus, felul in care zugraveste in operele lui acea ”tristete a omului modern” si pentru cum a reusit sa ma tulbure cu aceasta, uneori pana aproape de depresie. ”Extinderea domeniului luptei” a fost ultima citita si mi-a placut mult. Dar poate da, e asa cum spui, cand capeti aroganta succesului, ajungi sa iti inchipui ca si o banalitate poate fi o capodopera;)

  • harta si teritoriul « Fabrica de nimicuri

    […] e firul rosu la care ma duce gandul. dar ‘cred ca sunt sigura’ (sic!) ca nu e doar atat. romanul asta mi se pare un ghem greu de desfacut: planuri, personaje, referinte, inlantuiri; si […]

  • Harta si teritoriul in Cuvintele Dianei

    […] mai degraba decat recunoasterea corecta a calitatii unui anumit roman. De altfel unele voci cred ca premiul a fost acordat mai degraba ca un fel de scuza, ca un fel de reparare a unei erori de subevaluare anterioare printr-o eroare de supraevaluare […]

  • S.

    se pare ca e greu de inteles literatura adevarata fara a avea o oarece cunostinta de teoria literaturii; la ce bun sa citesti carti daca nu le intelegi nici din punct de vedere al ideilor si nici al formei estetice

    • scorillo

      S, tu chiar întrebi la ce bun să citească cineva cărți? Really? Adică cum aș putea altfel ajunge să înțeleg ideile și forma estetică? Tu unde ai învățat? În compendii, sau unde?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s























































































































%d blogeri au apreciat: