Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kessey

Zbor deasupra unui cuib de cuci, Ken KesseyAm citit Zbor deasupra unui cuib de cuib acum ceva timp, dar nu am reușit să scriu nimic despre el. Nici nu mi-a plăcut, nici nu mi-a displăcut îndeajuns de mult, într-atât cât să se cristalizeze ceva in mintea mea. Am spus-o deja de câteva ori că nu sunt impresionat de literatura americană (atâta cât am citit, adică foarte putin, totuși) pentru că o găsesc pragmatică. Nu am găsit în literatura americană, până acum, acea emoție, acea atenție la hrănirea sufletului pe care o găsesc în alte literaturi. Literatura americană e mai brutală parcă, mai axată pe poveste, pe atmosfera exterioară decât pe cea interioară. E doar o părere surprinsă într-un moment exact de timp, rog fanii literaturii americane să nu arunce cu piatra.

Despre Zbor deasupra unui cuib de cuci de cele mai multe ori vei citi că e vorba despre revolta împotriva unui mediu concentraționar, metaforizat intr-un spital de nebuni condus cu mână de fier de angelico-malefica soră Ratchett, sora șefă. Mda, clar, poți interpreta așa, dar interpretarea asta ar fi destul de simplistă și, nu în ultimul rând, convenabilă.

Probabil că ai simțit și tu că „problema” cu romanele în care Eroul se luptă cu Răul este că tot cititorul se forțează să se identifice cu personajul cel bun. Cititorul se simte cel mai corect, cel mai vertical, cel mai consecvent om. Dacă ar fi el în situația aia, și el ar face la fel. Ne dorim atât de mult să fim exact opusul lui Miss Ratchett încât ajungem să credem că chiar suntem. Zbor deasupra unui cuib de cuci m-a pus fața în față cu o imagine pe care mizantropismul meu post-Paler o apreciază foarte: în noi e mai mult din sora Ratchett decât din McMurphy. Ești un canibal. Canibal de suflete. Găsești slăbiciunea în sufletul celuilalt și o devorezi. Și totul e justificat prin faptul că dacă nu o faci tu, ți-o va face altul ție. Oricum o să ți-o facă cel care ți-a găsit punctul slab, așa că mai bine te hrănești și tu din alții ca să reziști când ești la rândul tău devorat.

Motivul pentru care am citit Zbor deasupra unui cuib de cuci a fost că urma să joc în dramatizarea ei la școala de teatru Q-Feel unde activez cu încăpățânare de doi ani jumate. De când am început repetițiile am văzut altfel lucrurile, mai intens. Am început să înțeleg cât de perfect a fost scrisă. Când joci într-o piesă de teatru și vrei să o faci bine te străduiești să înțelegi personajele alea și te întrebi de ce acel personaj e așa și nu altfel. Și când faci asta te conectezi altfel la lumea zămislită de autor și ajungi să vezi cum piesele de puzzle se îmbină perfect sub ochii tăi Ai o senzație minunată când dai viață unei povești dintr-un roman. Când îl citești și intri în atmosfera lui e bine și frumos, dar când îi dai viață simți o emoție metafizică supremă.

Astfel am înțeles cu adevărat transformarea lui McMurphy, am înțeles sacrificiul lui. McMurphy a pornit la drum ca devorator și s-a trezit în mijlocul acestor dezorientați, căzuți cel mai jos pe lanțul ăsta trofic. Și romanul ne prezintă drumul lui inițiatic până la transformarea lui, până a înțeles că există acei oameni care au nevoie de el. Până a ajuns să simtă că are în sfârșit ocazia să facă ceva care să conteze cu adevărat. Am înțeles trăirile dezorientaților, acea dorință disperată de evadare din refugiul lor auto-impus departe de lumea disprețuitoare de afară, acea atracție față de iluzia de libertate pe care le-o oferea McMurphy, acea descoperire a strălucirii vieții pe care ei o considerau pierdută, sufocată sub stratul gros de praf al rutinii.

Și acum te întreb: revolta împotriva unui sistem concentraționar? Bull shit! Ce nevoie e de un sistem concentraționar impus din afară când tu ești creatorul celui mai crunt astfel de sistem? Când noi înșine suntem cei care judecăm? „Tu nu știi cum e să fii afară și să fii judecat, McMurphy. Tu ești puternic” spune Billy Bibbit, parcă. În Zbor deasupra unui cub de cuci nu e vorba de revolta împotriva sistemului, e vorba de lupta împotriva propriilor slăbiciuni. Asta e piatra filozofală pe care McMurphy le-o arată acelor dezorientați: trebuie să ajungă să creadă în ei înșiși. Să găsească curajul de a trăi cu propriile slăbiciuni și de a și le accepta. Pentru că ei „nu sunt cu nimic mai nebuni decât cei de afară” .

P.S.: Vreau să fac acest articol un pic mai interactiv așa că vă propun o temă. Cărui personaj din ce roman, povestire, nuvelă, poezie, cântec (dar NU piesă de teatru) ți-ai dori să îi dați viață pe o scenă de teatru? Nu te gândi că nu ai avea talent sau ai avea emoții pe scenă. Doar gândește-te și spune. Nu te obligă nimeni aici să te urci pe scenă. Și cel mai important: nimeni nu judecă pe nimeni!

Anunțuri

4 responses to “Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kessey

  • Ioana Cimpoiasu

    Joyce din ” Multumesc pentru amintiri” – Cecilia Ahern :)

  • lectura şic

    Interpretări simpliste – chiar ieri vorbeam cu un prieten despre „Procesul” lui Kafka şi încerca să-mi arate că dincolo de grila de interpretare arhicunoscută nu rămâne nimic din roman. Mi-am dat seama că am căzut în păcat: nu ştiu nimic dincolo de grilă pentru că mi-a fost prea bine înfiptă în creier când am citit (ca la „Ferma animalelor” lui Orwell). Deci „free your mind” e bună ca deviză!

    Fanfan din romanul omonim al lui Alexandre Jardin…

  • rhadoo

    Holden Caulfield

  • Felicity

    S-ar putea sa acorde atentie trairilor interioare Toni Morrison, in Beloved (a avut/are diverse titluri in romana) si Sylvia Plath cea foarte draga mie, in Clopotul de sticla. Si cred ca si Updike in Centaurul :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s























































































































%d blogeri au apreciat asta: