Viața ți-a oferit un borcan cu creioane colorate. Toate culorile lumii… Ți l-a pus acolo, la capul patului, pe polița din bucătărie, lângă telecomanda televizorului, pe etajera de la baie să îl vezi când ridici fața din chiuvetă dimineața după ce te speli pe ochi… Și din când în când, alegi câte unul, pentru câte un ceva important al tău. Îl pui lângă celelalte pe care le ai deja deoparte, în buzunarul de la piept, și care formează amprenta ta spirituală, sufletească, sau înlocuiești unul ori mai multe dintre ele. Te redesenezi. Nu ai conștiința acestui lucru decât după mult timp după actul în sine, când întâmplător realizezi că te-ai comportat altfel decât de obicei într-o situație anume, exemplară.
Jocul pe care ți-l propun e următorul: gândește-te la lucruri pe care ai ales să le faci, la care să visezi. La oameni care contează în viața ta, lângă tine sau aiurea, tangibili sau din vis. La hobby-uri.. Ce mai, la ceva-uri care îți marchează cumva existența, spiritul. Și pentru fiecare acel ceva din viața ta alege un creion din borcanul tău de creioane colorate. La mine ar fi, astăzi și cu titlu de exemplu, verde crud pentru blog și roșu sângeriu pentru teatru. Ia o bucată de hârtie, desenează-ți amprenta sufletului folosind culorile alese și pune-o la păstrare, într-un loc numai de tine știut. Când simți nevoia sau când îți aduci aminte, redesenează. Dar cât mai des privește desenul, pierde-te în el.
Și foarte important. Gândește-te bine, oferă-ți tot timpul din lume, nu-ți fie teamă că a doua zi te-ai rușina că ai ales nepotrivit culoarea sau ai desenat greșit. E un joc individual, nu e decât pentru ochii tăi. E sufletul tău al cărui amprentă o ai în fața ochilor și căruia i-ai oferit atât de puțin timp pentru a-l înțelege…
23 august 2012 at 1:22 pm
Pt chestia cu desenatul si pierdutul dupa aia prin desene, daca vrei sa fie de succes iti trebuie si atle chestii de culoare verde, nu numai un creion. ;-)
23 august 2012 at 8:47 pm
daca e sa analizez culorile pe care le-ai atribuit tu as zice ca teatrul are pentru tine o incarcatura emotionala extrem de puternica, iar blogul te relaxeaza si te descarca de energiile negative :) asa e?
24 august 2012 at 9:54 pm
Mi-ai reamintit ca ar trebui sa ne definim prin ceea ce iubim: o carte, un prieten, o dragoste, teatrul…..Incepusem sa cred ca prezentul ne defineste prin „ceea respingem”, uitand si neavand timp sa mai „fim”….