Construiești amintiri cu forța. Nu îți mai întrebi sufletul dacă mai primește, îl îndopi cu amintiri contrafăcute. „Lasă că mai târziu îmi vei mulțumi!” îi spui. De fapt el nu mai poate duce, e ca o gâscă îmuibată pentru ficat. Nimic din ceea ce vezi nu mai are vreun sens. Spiritul îți e desprins de trup. L-ai biciuit și alungat undeva, pe cealaltă parte a străzii. Nu mai trăieșt în prezent, ci în afara timpului, pentru un viitor vag despre care nu știi când îi va veni rândul să fie petrecut. Te gândești că acumulezi, doar că spiritul îți e ca o găleată cu fundul spart și tu continui să torni relicve în tine, neștiuitor. Umbli pe străzi fără vlagă, dar împingându-ți limitele până dincolo de suportabil. Te târăști între două locuri, fără alt gând decât cel al senzației minunate pe care ți-o va da amintirea acelui loc. Nu îl absorbi activ, te gândești că o rămâne ceva din el sau din aceasta alunecare pe lângă pereți, prin piețe, printre relicve, printre tablouri.
Ajungi acasă și le aranjezi frumos, în dulapul cu amintiri, alături de celelalte. La un moment dat te gândești că le poți scoate de la naftalină. Dar nu descoperi fluturele minunat colorat la care sperai, ci doar o carcasă goală, o teacă părăsită de molie, care se tranformă în praf la cea mai mică atingere. Rămâi doar cu amintirea, din păcate deja difuză, a extenuării.
Și aici începe mascarada: construiești o amintire, folosind cuvintele corecte ce se folosesc în astfel de situații, dar nu îți aparține nimic. Speri să nu te întrebe nimeni prea multe. Speri să nu fie nimeni îndeajuns de încăpățânat încât să insiste cu întrebarea de care îți e cel mai teamă: „Dar ce ai simțit, de fapt?”.
Până când nu mai reziști și strigi: „M-a luat valul! Ce vrei de la mine?”
Toate cele rele 
20 septembrie 2012 at 1:34 pm
Amintirile fac parte din noi si ne definesc. Daca nu le-am avea, nu am sti cine suntem. Amintirile ni le facem singuri, constient si implicand alte „entitati” in ele. In general, fluturele minunat exista, doar ca trebuie sa creasca si apare cand amintirile sunt familiare cu locul, cand sunt asumate si cand reusim sa extragem din ele esenta – poti sa te gandesti la Parfumul. Sa spui ca te-a luat valul cand amintirile tale sunt parte din amintirile altora nu mi se pare fair. Nu putem face totul cu justificarea asta si vine o vreme cand trebuie sa controlezi valul ca sa nu ranesti.
21 septembrie 2012 at 11:04 am
Îmi dau seama că nu am pus gândul meu în context. Când scriam ce am scris în acest text mă aflam la Roma, printre miliardele de turiști care își construiau cu forța amintirile. E un spectacol grotesc să îi urmărești. Nicio șansă să se ajungă la asumare sau la extragerea esenței. Speră să o extragă atunci când ajung acasă. Dar acasă… sunt goi. Singurul lucru care le-a mai rămas e că pot pune un steguleț pe hartă spunându-și lor și cui i-or asculta: „Am fost și aici!”
20 septembrie 2012 at 8:10 pm
primele doua paragrafe reusisem si eu sa le desprind din viata mea, mai ales ultimii 2.5 ani… tu ai mers si mai departe. foarte folositoare pentru mine replica de la sfarsit. si mai sunt doua pe care am inceput sa le folosesc zilnic: I can’t remember & I was tired. ma scapa de multe belele, daca le utilizez in locul aberatiilor spontane prin care risc sa spun minciuni :D
26 septembrie 2012 at 3:48 pm
To each his own. Unii pun stegulete pe o harda si se bucura de ele. Altii pun mai multa valoare pe trairea de atunci. Unii apreciaza un pahar de vin bun, altii se bucura de 2 sticle. Nu cred ca e o varianta corecta si una gresita.
Some people say the glass is half-empty. Some people say the glass is half-full. I say „are you gonna drink that?” ;-)
20 mai 2017 at 1:15 pm
Before Spurs rebuilt around their big 3. They had PG, SG, C all these pieces fit. They all had great chemistry because they been through the rigors before and won when all 3 played big time roles on their chihmionspap teams. Lakers are in a different spot they have a SG and 2 Centers. A big 3 who have never played heavy minutes together for a full season. Their pieces don’t fit. Signing Sessions won’t help that would be equivalent of when Spurs signed Jefferson. Big Mistake.