Category Archives: Engleza

Marea, marea – Iris Murdoch

Marea, Marea este un roman de 660 de pagini care nu mi s-a parut lung. :) Cei care mi-au citit celelalte articole despre cărţi ştiu de ce încep aşa. Marea, marea insa a fost un roman despre care pot spune ca mi-am dorit sa nu se termine niciodata. Si avand in vedere ca finalul povestii este doar schitat, pot spune ca nu s-a terminat: a rămas ca o poartă deschisă spre Frumuseţe.

Iris Murdoch reuseste un tur de forta in acest roman. Povestea lui Charles, fost regizor si actor de teatru, se deapana intr-un ritm precis. Totul este tinut in frau de condeiul lui Iris, nimic nu ti se dezvaluie prea devreme si, mai ales, nu simti ca ti s-ar dezvalui prea tarziu. Kazuo Ishiguro ar putea rescrie Sa nu ma parasesti cu ce ar avea de invatat din ce a reusit Murdoch aici. Sunt momente in care simteam ca mi se taie respiratia asteptand sa vad ce mai descrie Iris Murdoch sau ce mai gandeste personajul principal. Spun „ce mai gandeste” pentru ca principala dimensiune a liniei romanului este gandul, nu actiunea. Din cauza asta nu vroiam ca romanul să se termine: pentru că nu e importantă povestea ci felul în care e scrisă. E un roman despre obsesie si despre ravagiile pe care le face asupra constiintei, despre cum  obsesia te transpune in alta lume care nu are nicio legatura cu cea din timpul prezent, despre cum veneratia orientata asupra unei persoane, asupra unei idei altereaza intreaga realitate inconjuratoare. Citește în continuare

Anunțuri

Sa nu ma parasesti – Kazuo Ishiguro

Clonarea umană şi felul în care s-ar încadra ea în viaţa noastră de zi-cu-zi e o idee foarte atrăgătoare pentru literatură. De când s-a descoperit că asa ceva este chiar posibil cred că imaginatia noastră a fost atrasă iremediabil în vartej.

Să nu mă părăseşti este un roman care se încadrează în acest curent, prezentând trei prieteni clone în drumul lor spre maturizare (cel mai corect, dar foarte trist, termen ar fi „coacere”, în sensul de „gata de cules”). Tema romanului e interesantă şi mesajul este dur deoarece te obligă să îţi pui întrebări etice de genul: Cum ai privi tu însuţi clonele? Ce ar reprezenta pentru tine o clonă? E doar un obiect creat pentru binele tău şi atât? Dacă tu, ca om, ai ambiţii de Creator, asumarea acestui fapt în relaţie cu obiectul creaţiei tale se ridică oare la nivelul aşteptărilor? Citește în continuare


Castelul de nisip – Iris Murdoch

În Castelul de nisip sunt descrise cu acurateţe implicaţiile psihologice resimţite de un bărbat între două vârste ce se îndrăgosteşte de o femeie cu 15 ani mai tânără. El (Mor), profesor de colegiu provincial, îngropat într-o căsătorie de peste douăzeci de ani, un bărbat slab, copleşit de forţa soţiei lui; ea (Rain), o pictoriţă ce încearcă să îşi regăsească drumul dupa moartea tatălui ei, el insuşi un pictor celebru. dar dominator în relaţia cu fata lui.  Citește în continuare


Măreţele maimuţe sau cum lungimea contează (în rău)

maretelemaimuteMăreţele maimuţe e o satiră la adresa societăţii moderne în care Will Self ne propune o lume inversată: ne împinge să ne gândim cum ar fi fost lumea noastră dacă specia mai dezvoltată pe scara evoluţiei ar fi cimpanzeul şi omul ar fi cea mai apropriată rudă a lui, dar de pe treapta imediat inferioară. Self reuşeşte să descrie cu destul har totul, la un moment dat m-am simţit gândindu-mă la faptul că adepţii ideii că ne tragem din maimuţe nu au cum să nu fi avut dreptate. Că doar din întâmplare lanţul mutaţiei genetice a luat un cot şi am ieşit oameni şi nu cimpanzei.  Că asta ar fi diferenţa, o singură cotitură. Citește în continuare