Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume…

Acum, când sufletu-mi e la andropauză, când șoaptele lui nu mai sunt altceva decât un fâșâit continuu, tern, m-a apucat și pe mine să îmi schimb reprezentarea. Nu mă întreba de ce, pentru că nu știu să răspund. Din vanitatea care m-a împins și prin 2008 la a începe un blog? Din considerente de consum, dacă există noțiunea de consum al domeniilor web? Nici măcar nu sper la un nou început, sentimentul cel mai pregnant fiind că mutarea asta reprezintă însă începutul sfârșitului. Ca și cum i-am cumpărat un loc de veci blogului și pun peste el o piatră de mormânt pe care scrie http://www.toatecelerele.ro.

Totuși…
Vă aștept pe noul site. O să-l dezvolt, o să-l reorganizez. Sper să reușesc să îmbunătățesc secțiunea Împrumuturi. Sper să reîncep să citesc. Și poate mă-nșel, o să crească, și peste ani o să râdem împreună de pesimismul meu de azi.