Tag Archives: Carti

Amorul conjugal – Alberto Moravia

Mă simt nevoit să le dau dreptate celor de la Polirom care vorbesc în prezentare despre stilul folosit de Moravia în această carte: fluid, cursiv, dezarmant de simplu. Citind Amorul conjugal al lui Moravia şi văzând cu câtă simplitate exprimă imagini atât de subtile m-am simţit un puşti ucenic ce se uită în sus, cu veneraţie, la maestrul lui şi se simte strivit de uşurinţa cu care acesta din urmă îşi face treaba şi zămisleşte o minune.  Această uşurinţă în exprimare m-au făcut să mă simt manipulat, m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva sunt doar nişte platitudini învelite frumos într-o poleială specifică literaturii de consum. Totuşi, nu e aşa. Sunt pur şi simplu perle.

Subiectul e simplu şi nu e important. Citește în continuare

Reclame

Eleganţa ariciului – Muriel Barbery


Eleganţa ariciului este un roman care m-a făcut de câteva ori să exclam în gând: Iată de ce îmi place să citesc! Muriel Barbery a reuşit in Eleganta ariciului să creeze imagini ce au picurat în sufletul meu clipe de fericire sub formă de zâmbete sau de lacrimi.

E un roman… răcoritor prin incercările lui de a răspunde simplu la întrebările ce ne macină în drumul nostru prin viaţă, în chinul nostru de a găsi sensul vieţii. Vorbeşte despre frumuseţea lumii aşa cum rezidă ea în „lucrurile mărunte […] care ştiu să încrusteze în clipă o gemă de infinit”, despre iubire, despre artă, despre cum ar trebui să fie viaţa noastră, dar şi despre cum e de fapt viaţa noastră cotidiană ajunsă să fie un „eşafodaj schiop” construit pe convenţionalisme, ipocrizie, alienări, neputinţe, nevroze… Citește în continuare


Tăcere – Shusaku Endo

Mi-e greu să judec romanul asta având în vedere că eu sunt ateu. Am să încerc.

Nu ştiam nimic despre încercările Bisericii Catolice de a pătrunde în Japonia şi am fost surprins că aşa ceva s-a întâmplat. Pot spune că nu am fost deloc încântat de această descoperire. Nu aveam eu o părere prea bună despre Biserică până acum, romanul asta nu m-a ajutat deloc să îmi schimb cumva părerea în bine. Aflând că au existat misiuni de creştinizare ale Japoniei am avut încă o dată revelaţia că globalismul a apărut mult înainte de epoca noastră. Ce e trist, din punctul meu de vedere,  în cazul ăsta, este că în acest demers sunt două poveşti: una a sărmanilor călugări/preoţi care au facut lucrul ăsta crezând cu adevarat în legitimitatea acestei intreprinderi şi cea a Bisericii însăşi, cu un scop mai subtil, care doreşte astfel lărgirea sferei ei de influenţă şi implicit a bogăţiei. Penibil este şi că erau două tabere: catolicii şi protestanţii, care se denigrau reciproc. Citește în continuare


Firmin, subteranele noastre

Firmin

În general nu îmi plac romanele în care autorii vorbesc despre chinul creaţiei. Sunt pur şi simplu reticent că dintr-un astfel de subiect poate ieşi ceva interesant.

Aşa am gândit imediat după ce am luat Firmin de pe masa de la Cărtureşti  şi am citit rezumatul de pe copertă:

Firmin este o elegie pe jumătate fantezistă, pe jumătate riguroasă despre plăcerile literaturii, în care îndoielile, temerile şi dorinţele oricărui scriitor îi sunt atribuite unui şobolan cu un intelect hiperdezvoltat…

Şi mi-am zis: Nţţ!!

Da, ştiu că şi ăsta e un subiect, însă eu îl accept greu. Am deschis totuşi romanul la întâmplare şi am nimerit la …:

Locvace până la logoree în mintea mea, eram condamnat la tăcere. […] Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată.

Atunci am ştiut că Firmin este un roman pe care vreau să îl citesc. Citește în continuare