Au trecut zece ani de când îmi povestea cineva cum îi găsește el pe japonezi: aroganți, rasiști, misogini. Era deja prezentă în mintea mea și caricaturizarea patriarhatului japonez de prin filmele americane: cu femeia care ține capul plecat și nu deschide gura în preajma bărbatului. Pe-atunci am avut prima idee despre a călători în Japonia și aceea era că n-am ce căuta acolo. Îmi spuneam că nu am ce învăța de la ei, că dacă ei nu mă vor, eu de ce le-aș da satisfacție. Minte de copil prost, de treizeci de ani. Citește în continuare