Tandem

Trebuie că viața asta a mea
E foarte mândră de mine.

Vai,
Ce mă mai poartă ea, țanțoșă,
Pe la tot felul de adunări
Ale organizației ăsteia a lor,
A Vieților.
Și spune chiar și cui nu vrea să asculte:
Ia uite cum a crescut al meu,
Lumina mea!
Soarele meu!

Ea
Prinsă în acest vârtej
Narcisist,
Eu
Atârnând incert,
Un moț flasc de curcan,
Inutil.

Uneori
Reușesc să mă ridic
În mâini,
S-o încalec, dar
Doar pentru a aluneca
Pe partea cealaltă
Cu pantalonii în vine
Expus batjocurii
Noastre.