Imi plac perioadele de vacanta. Ma refer la intreaga perioada ce se intinde de la 15 iunie pana la 15 septembrie. Imi place sa imi iau vacanta la inceputul acestor perioade, pana cel tarziu 15 iulie, dar nu e o regula. Nu stiu din ce cauza, vacantele in sine nu au asupra mea efectul pe care il intuiesc ca il are asupra altora (daca e sa ma iau dupa declaratiile lor despre cat de relaxati si cu bateriile incarcate se simt dupa o saptamana de soare si multa bere). E un alt aspect care ma face sa astept perioada de vacanta cu bucurie: traficul din Bucuresti!
E excelent cand traficul din Bucuresti intra in vacanta. In perioada asta am in sfarsit senzatia ca viata in Romania poate fi frumoasa si merita traita. Toata lumea pare un pic mai relaxata parca; nu se mai claxoneaza asa de dement. Am senzatia ca Bucurestiul e un oras locuibil intr-un final. Cu toate caniculele lui, cu tot praful si poluarea lui parca suport mai bine traficul cotidian. Poate am eu noroc sa nu trec prin zonele alea in care inca se intampla: recunosc ca in drumul meu spre servici nu trec prin punctele fierbinti cum ar fi Piata Unirii, Universitate, Romana, Piata Victoriei sau infamul Razoare. Merg intre Vitan si (fosta) Platforma Industriala Pipera.
Diminetile, drumul meu intre casa si servici e in medie de cam 35 de minute. In situatii in care traficul este infernal, ajunge sa se tripleze. Daca seara plec de la servici la ora 7, ajung acasa la 8. Din cauza asta prefer sa plec de la servici la 8, pentru ca ajung acasa la 8 si 20. Intru in casa mult mai calm si simt ca seara va fi mai placuta. MI-e frica sa ma gandesc sa plec mai devreme de la servici.
In perioada de vacanta insa, totul e altfel: astazi dimineata, am plecat de acasa la 8:45 si drumul meu de 35 minute a durat 20 minute. Am castigat 15 minute si pe langa asta cele 20 minute au fost mai degraba relaxante. Au fost 20 de minute in care mi-am regasit placerea de a conduce. Mintea mi-a fost curata, nealterata de injuraturi. Ce mai, astazi e o zi frumoasa si asta e adevaratul castig. Chiar daca nu sunt in vacanta ma simt ca si cum as fi. Simt ca azi, tot Bucurestiul s-a dat peste cap si mi s-a oferit pe tava ca sa imi faca mie ziua frumoasa. Ca un catel care se bucura cand ii vine stapanu’ seara acasa.
In septembrie se intoarce lumea cu bateriile pline si mi-l fura. Incep claxoanele, inghesuiala, bagatu’ in fata la semafor. Vor calca in picioare cu bocancii lor plini de nisip toata legatura asta frumoasa, construita cu greu in lunile de vacanta.
Luna trecuta au inceput lucrarile la pasajul subteran de la Baneasa. Despre lucrarile astea se vorbea in Octombrie 2006 ca incep intr-o saptamana, s-a taiat panglica de inaugurare a santierului in Noiembrie 2007 (http://www.business-point.ro/stiri/686/pasajul-subteran-de-la-baneasa-va-fi-gata-in-noiembrie-2008.html) si lucrarile au inceput in Iunie 2008, in perioada dintre cele doua tururi de scrutin la alegerile de primari. Se vor termina in Iunie 2009. Sper!
Cei cu care am vorbit despre pasajul asta imi ziceau: „iarasi dau astia o gramada de bani, de zece ori cat face!” In momentul ala m-am surprins zicand ca nu ma interseaza cat va costa si cat vor fura. Numai sa il faca! Daca au in plan sa fure banii aia oricum ii fura, dar macar sa ii bage in asa ceva nu in schimbarea bordurilor. Daca pasajul asta imi va reda 30 de minute de viata pe zi (15 minute dimineata si 15 minute seara) printr-o oarecare reglare a traficului, as fi in stare sa ii rog sa dea de 20 de ori mai multi bani si sa il faca repede. Cu ce ma incalzeste un Bucuresti modern si aerisit in 30 de ani? Pe mine, cu nimic! Asa ca vreau pasajul asta acum, oricat ar costa, pentru ca acele 30 minute castigate de mine pe zi sunt de nepretuite.
S-au vehiculat multe sume despre cat va costa acest pasaj. Una mi-a sarit in ochi: 13 milioane de euro. Adica tot atat cat s-a cheltuit in weekendul targului de lux de la Mamaia de acu’ cateva saptamani. Romanii nostri au cheltuit 13 milioane de euro pe lux intr-un weekend din vara lui 2008. Ei bine, asta e luxul pe care vreau sa mi-l pot permite: sa castig 30 de minute in fiecare zi. Si cred minutele astea chiar fac 13 milioane de euro.
PS: In alt context, pasajul de la Basarab a intarziat un milion de ani pentru ca partidul de opozitie din primarie a considerat ca acest pasaj urateste orasul. Cred ca nu exista multe orase mai urate decat Bucurestiul asa ca trebuie sa fi si un pic neghiob sa inventezi un astfel de motiv: sa nu care cumva sa uratim uratenia asta de oras. Au trecut ani si candidatul aceluiasi partid, proaspatul primar Oprescu (sa nu imi spuna nimeni ca Oprescu e independent!), a promis in campania electorala o autostrada pe piloni care traverseaza Bucurestiul de la nord la sud. Fara comentarii! Dupa toate demisiile si destituirile din primarie se pare ca acele 30 minute ale mele pe zi se reporteaza.
Alt PS: Mi-a luat mai putin de 30 de minute sa scriu postul asta. :)
Toate cele rele 
17 iulie 2008 at 8:45 pm
nimic mai adevarat;)
18 iulie 2008 at 12:29 pm
De acord. Pana la urma, putinul timp care-l mai ciupim de pe unde apucam poate face o diferenta foarte mare. „It’s the little things…” ;-)
21 iulie 2008 at 7:18 am
4 ani x 365 zile x 15 min= 21.900 min / 60 min = 365 ore / 24 ore = 15 zile, deci reportul dupa 4 ani …. = o vacanta frumoasa de 2 saptamini … pacat ca nu se poate lua reportul asta decit pe bucatele.. eventual!
22 iulie 2008 at 9:41 pm
Asta cu costurile marilor proiecte in dezvoltarea infrastructurii cam asa e. Daca tot se delapideaza fonduri, sa se construiasca mai putin, da’ macar sa se construiasca. Nu e intocmai o viziune „sanatoasa”, dar e una pragmatica, ba chiar benefica intr-un final.
Iar promisiunile din campania electorala, cele cu autostrada suspendata, ale domnului Oprescu sunt exact ca prescrierea urgenta a unei retete gratuite, dupa ce bolnavul a cazut definitiv la pat, istovit de incercarile indelungi si repetate de a-si procura medicamentele atat de necesare. Dar nu-i bai… sunt convis ca Domnul Oprescu, ca orice medic chirurg ce se respecta, se va spala pe maini cu mult inainte ca aceasta „operatie” sa inceapa.
22 iulie 2008 at 11:32 pm
Banuiesc ca stiti cu totii televiziunile noastre minunate cum la fiecare santier de genul asta se apuca si spun: „Inca xx luni de trafic de cosmar pentru bucuresteni!” Nu ca as fi auzit toate posturile spunand asta in toate situatiile insa parca nu am auzit pe nimeni spunand: „Un pic de sacrificiu si o sa fie mai bine!” Daca ai curajul sa le spui ceva despre felul in care gandesc ei sa isi faca stirile, o sa iti spuna ca asta e ce vrea sa auda romanul si ei se conformeaza. Exact cum isi justifica ProTV-ul stirile de la ora 5 (by the way, sa nu credeti ca „Stirile de la ora 5” e invenite romaneasca).
Insa, de cate ori am vorbit cu oamenii despre acest nou pasaj, nimeni nu a comentat: „Aoleo, iar o sa fie futere in trafic!”. Absolut toti au zis: „Sa-l faca dracu’ odata, ca ne sufocam!”.
Asa ca fac un apel pe aceasta cale tutror televiziunilor: iata dom’ne ca lumea s-a schimbat. Accepta compromisul unui trafic infernal pentru un numar de luni pentru un castig din viitor. Asa ca, in litera legii lui Funar (cea cu jumate vesti bune si jumate vesti rele) va rog sa transformati stirile de genul asta din stiri negative in stiri pozitive. Ca lumea asta vrea sa auda cand e vora de trafic si infrastructura.
@Bila: ai dreptate, nu e 100% sanatos, da’ e pragmatic. daca as fi avut 17 ani poate mi-as fi permis sa sper ca lumea sa va schimba „just in time” sub conducerea cavalerilor mustind de onoare. si Oprescu nu e unul din aceia.