Borduri

Stiu, s-a scris o gramada pe tema bordurilor in Bucuresti. Dar nu ma astept sa fiu inovator in blogul meu. Asa ca o sa va povestesc si eu povestea mea despre borduri.

Cred ca stiti cum s-au facut blocurile intre 85-92. Unele s-au terminat inainte de ’89, unele care erau aproape de finalizare, s-au terminat pana prin ’91-92, unele de-abia incepute au ramas in paragina si cele care erau doar pe plansa proiectantului nici nu s-au inceput. Blocul meu a fost terminat prin ’91 si face parte dintr-un complex de blocuri in forma de U. Blocul de pe colt, care ar fi incheiat acel U, ramasese pe plansa proiectantului asa ca aveam si eu loc de parcare in spatele blocului meu. Era parcare pe pamant, deci nu puteai sa o folosesti in caz de ploi dar era bine totusi.  Asta pana asta-primavara cand au aparut niste muncitori sa amenajeze terenul ala gol. 

Urmaream lucrarile cu interes de la geamul bucatariei mele, intrebandu-ma ce se va face. Speram la o parcare facuta cum trebuie. Ce se intampla? Puneau borduri. Desenau din borduri alei pe langa blocul meu si pe langa blocul celalalt. Inca speram ca se va face o parcare si acele alei sunt pentru a facilita accesul la masina. Insa, au facut aleile astea pe toate cele 4 laturi ale patratului si atunci am inceput sa imi pierd din speranta. Cred ca fac parculet, imi ziceam. Asta daca nu o sa faca pana la urma o intrare pentru masini in patratul ala. Dar o sa fie parculet, tot e bine pana la urma. Bine ca nu fac bloc ca mi-ar lua toata vederea (nici asa prea frumoasa). Si parcarea ar fi si mai grea.

Au lucrat doua saptamani. Sperantele mele ca ce aveam acolo sub geam s-ar transforma in parcare au disparut. Asta e. O sa ma descurc eu. Dupa doua saptamani, intr-o sambata, au plecat lasand aleile desenate din borduri. Nu era asfalt pus intre borduri, deci aleile se cascau in santuri. Arata dezolant.

Luni au venit excavatoarele. Si au inceput sa sape groapa de fundatie. Si au luat bordurile la spart si le-au aruncat. Cam atat a durat parcarea/parculetul. O duminica. Singura utilitate a bordurilor a fost sa ma opreasca pe mine sa parchez acolo timp de doua saptamani. Si pentru cei care se indreptau in treaba lor prin locul ala, sa se chinuie un pic sa le paseasca. Dupa doua saptamani de munca si o zi de „utilizare intensa”, gata. La gunoi cu bordurile… si-au facut treaba pentru care au fost plasate.

Mi-e greu sa scriu concluziile pentru ca mi se pare inutil sa subliniez bataia de joc care se vede cu ochiul liber.

Un senator sau deputat acuzat in scandalul chiriilor ii spunea lu’ Nasu, cu un zambet ironic: „Domnule, dumneata nu intelegi cum e cu politica asta!”. Poate primesc si eu raspunsuri de genu’: „Domnule, dumneata nu stii cum sta treaba cu dezvoltarea unui oras modern!”

Acelasi senator/deputat este intrebat tot de Nasu’ (nu sunt fan Nasu’ doar ca acolo am auzit):
„Domnule, ati primit in luna mai dividente in valoare de nu stiu cat ! De ce nu apar in declaratia de avere din decembrie?” (Nu mai stiu care era suma, dar era de ordinul a catorva sute de mii de Euro, parca)
Raspunsul vine cu un zambet pe buze care se vroia ironic si dezarmant in acelasi timp
„Pai daca i-am cheltuit, dom’ne, pana in decembrie!!!! De ce sa ii mai pun?! Vedeti, dom’ne, ca nu intelegeti nimic?”

Daca m-as duce la primarie sa intreb cum se cheltuiesc fondurile, sa intreb despre aceasta situatie mi s-ar spune:
„Domnule, de borduri se ocupa unii, de blocuri se ocupa altii. A fost o pura coincidenta, o nesincronizare intre cele doua proiecte. Nu a fost nimic premeditat!”

Stiu, luptam cu morile de vant. Dar vreau sa povestesc despre lupta asta. Atat cat mai am chef sa lupt si sa povestesc.