Nu sunt multe lucruri de spus despre romanul asta: copilaria lui Paddy la 10 ani in Irlanda anilor ’60. Desi scris placut, credibil si curgator, romanul m-a prins destul de greu. De fapt nici nu pot spune ca m-a prins in adevaratul sens al cuvantului, insa de la un moment dat incolo m-am surprins coplesit de duiosie si transpus inapoi in copilaria mea. Si de-atunci a iesit la suprafata placerea lecturii asezonata cu flashback-uri din copilaria mea. Cred ca am rezonat cu Paddy mai ales pentru ca, la randul meu, am crescut odata cu cartierul meu din Constanta la inceputul anilor ’80. La fel cum i se intampla si protagonistului nostru din roman: a crescut odata cu orasul lui. Poate tu vei rezona altfel sau deloc. Citește în continuare