Teatru

A trecut un an şi două luni de când am dat o căutare pe Google după cuvintele „curs actorie”.  Simteam nevoia sa fac altceva şi s-a nimerit să fie Teatrul. Am ajuns la QFeel (http://www.cursuri-actorie.ro/).  Nu îmi vine să cred că a trecut deja atâta timp, poate pentru că între timp am descoperit că teatrul are o frumuseţe dumnezeiască. Nu vreau să devin actor, dar emoţia scenei e un drog pe care îl savurez picătură cu picătură.

Ţin minte primul meu rol, minusculul Furtunescu în „O soacra” de Ion Luca Caragiale şi emotiile monstruoase de atunci. A urmat Lysander în „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, Luka Lukici în „Revizorul” de N.V.Gogol şi Ivan Pavlovici Jumărikov în „Casatoria” de N.V.Gogol. Ca să ajung la ultima piesă , rolul principal (Semion Semionovivi Podsekalnikov) în „Sinucigaşul” de Nikolai Erdman, un personaj extraordinar, îndrăgit de mine de când l-am văzut pe Horaţiu Mălăele în acest rol. Nu m-as fi gîndit acum 20 de ani că aş ajunge să joc rolul ăsta. Cu câteva zile înaintea premierei aproape am intrat în atac de panică, dar în momentul începerii piesei parcă s-a ridicat vălul. Totul a curs firesc. În timpul premierei am simţit cu adevărat puterea Teatrului, am realizat că am găsit ceea ce căutam anul trecut atunci când am inceput. Pot spune acum că au meritat eforturile făcute de întreaga echipă în timpul repetiţiilor pe alocuri zilnice. Eu personal nu aş fi reuşit fără echipa din care am facut parte, o echipă care a găsit la fel ca mine frumuseţea în acest demers artistic. Bineînţeles că e inutil să spun că nu aş fi reusit să găsesc această frumuseţe a teatrului fără ajutorul profei noastre, Doina Ionescu.

Ar fi trebuit să scriu mai demult acest articol, dar poate acum e momentul cel mai bun. Le mulţumesc pe această cale Doinei şi tuturor colegilor mei din toate echipele în care am jucat şi le doresc tuturor o viaţă plină de aplauze.

Monologul din finalul actului II
Monologul din actul IV