Tara lui „daca totul merge bine”

Gheorghe Udriste, directorul Directiei Generale de Infrastructura si de Servicii Publice din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, a declarat cu ocazia lansarii „Strategiei de parcari din Capitala”:

„Daca totul merge bine, ne asteptam ca anul acesta sa inceapa lucrarile la cele doua parcaje…” (Gara de Nord si Universitatii n.a.)

Nu stiu daca ati observat ca asa suna commitment-ul in Romania: daca totul merge bine, daca nu intervine ceva… Ca daca nu se pot tine de promisiuni, sa aiba oamenii o strategie de iesire: alegeri, bugete, retrocedari, cadru legislativ… Astfel, cum putem spera ca se poate schimba ceva in bine daca atunci cand edilii nostri se angajeaza la ceva incep cu „daca totul merge bine…”? Cam cat de angajant poate fi un astfel de angajament? 

Mi-aduc aminte, pe vremea guvernarii anterioare, PSD propunea legi si le supunea atentiei comisiilor sau votului. Unele dintre legi erau atat de aberante incat provocau adevarate furtuni in societatea civila. Cand totul scapa de sub control, scoteau asul din maneca: „Haideti, domnilor, ce va agitati asa? A fost doar o propunere supusa dezbaterii! Daca nu e buna, o modificam!” De parca ei nu ar trebui sa gandeasca legile astea de la inceput in asa fel incat sa fie in folosul romanilor; e nevoie de reactii negative si violente pentru a le regandi. De parca a propune o lege incoerenta nu e de-ajuns pentru a se auto-desfiinta ca guvern. Ce se intampla daca nimeni nu zicea nimic? Legea trecea prin parlament pentru ca aveau majoritate. Si noi, societatea civila trageam ponoasele.

Asa e politica noastra: gaunoasa. Se vrea stralucitoare pe dinafara, pe dinauntru e mancata de carii. Asa ca sfatul meu este sa nu ne sprijinim prea tare pe politica ca s-ar putea sa se prabuseasca sub greutatea noastra, sarmana.