Cancer la gând

Sunt numai gând.
Crește în mine
Îmi aleargă prin vene,
Rescriindu-mi viața.

Îmi îmbibă corpul
Prăbușindu-mi-l
Pe pământ
Într-un freamăt.
Îmi trage pleoape grele
Peste ochi amorțiți.
Inima-mi nu e decât
Gândul inimii.

Îl transpir,
Împrăștiat în broboane reci,
Pe piele.
Vomit preaplinul
În fire subțiri
Ce se țes
Într-o tunică a simțurilor.

Sunt încă aici,
În coconul gândurilor.
Nu stinge lumina.