Narcisism la Radio Guerrilla

Recunosc ca sunt ascultator de Radio Guerrilla, de cand au inceput. Sictirit la maxim de posturile noastre de radio care imi dau muzica romaneasca de genu’:

 „eu vreau cu tine/eu vreau sa fiu cu tine/as vrea cu tine/de-un milion de ori”

am vazut bannerul cu Radio Guerrilla care urma sa porneasca in cateva zile. Mi-am setat frecventa pe 94.8 la radioul din masina si am asteptat (ca nu aveam ce pierde in rest).
Si a meritat. Muzica buna de tot, mi-aducea aminte de Radio 4 pe care il ascultam cand eram in Austria (si din cauza ca oamenii acolo de la radio vorbeau engleza). Era radioul pe care il asteptam de ani de zile si in Romania. Si de-atunci Radio Guerrilla a ramas presetat pe tasta 1 pe radioul din masina mea.

Eram mandru de descoperirea mea. Recomandam tuturor radio-ul asta, si o faceam cu inima usoara pentru ca mergeam la sigur. De la inceputurile lor, targetul a fost pe nisa: ascultatorii cu studii superioare, situati  in sau aspiranti la clasa de mijloc inca in formare in Romania. Nu ii intereseaza cantitatea, ci calitatea. Prin asta se pozitionau clar pe o pozitie prin care si-ar atrage o multime de antipatii, dar o pozitie pe care si-au asumat-o cu curaj. Astea sunt declaratiile lor. Si foarte multi ca mine au gasit un refugiu in Radio Guerrilla, sictiriti de muzica difuzata pe la alte radiouri. Si poate ca la fel ca mine, sperau sa ramana asa.

Cei de la Radio Guerrilla au definit nisa cu succes. Au identificat-o si si-au indreptat artileria grea catre ea. Si au lovit-o in plin. Si au reusit excelent. Le-au dat celor din nisa motive sa fie mandri ca apartin acelei nise. Ca sunt ambasadorii marcii care a devenit Radio Guerrilla. Si au devenit apostolii marcii. Ce mai! Lovitura de gratie!

Dar suntem oameni. Si narcisismul exista in noi mai mult decat ne place sa recunoastem. E de-ajuns un simplu gadilat al orgoliului si poleiala cade in bucatele mici si scoate la iveala narcisismul. Si iata ca trufia iese la suprafata si devine reteta de radio. Dintr-o data am inceput sa fiu bombardat cu comentarii agresive care incearca parca sa imi induca senzatia ca trebuie sa le multumesc celor de la Radio Guerrilla ca „m-au scos din foame”.

Cand narcisismul iese la suprafata iese impreuna cu alte calitati pe care cred ca ai fi vrut sa le pastrezi in adancuri. Narcisismul e ca o  aroma extrem de pregnanta care inabuse orice alta aroma din jur. Si cand se estompeaza, lasa in urma ce acoperise pana atunci. Si atunci vezi ce ai scos din tine odata cu torentul narcisismului: complexe, frustrari, trufie, etc.

Dar iata ca la Guerrilla de dimineata pierde controlul, narcisismul iese la suprafata cel mai in forta din Dobrovolshi si Craioveanu, de sub poleiala zgarmata in procesul gadilaturii de orgoliu. Nu ma intereseaza cum fac misto de Matei saracu’, e treaba echipei lor. Dar de cateva luni, ii aud zicand dupa stirile de la ora 8: ascultati singura emisiune de radio din Romania. Suntem cei mai buni, cei mai destepti, cei mai cu glume bune. Astfel aleg sa se departeze exact de nisa dupa care au tanjit. 

Acesti oameni carora li se adreseaza cei doi sunt bine crescuti si au stil. Acestor oameni nu le place sa isi sforaie superioritatea. Le place discretia pentru ca doresc ca eforturile lor de a ajunge acolo unde au ajuns sa fie apreciate la justa valoare. Nu ai sa ii auzi pe acei oameni facand misto maneleshte de ceilalti. Ce fac Dobrovolschi si Craioveanu? Se erijeaza in reprezentantii oamenilor din acea nisa. Dintre toate radiourile, doar lor le vorbesc acesti oameni. Ei sunt cuplul ales! 

Pentru ca totul e scapat de sub control, incep mojiciile (de ex. asta au facut cu un nene care a sunat la ei):

„Ce lucrezi Mihai?”

„Pai, sunt faiantar!”

„Ha Ha Ha! Pai si ce cauti tu sa asculti Radio Guerrilla, ma?! Ia zi-mi ce intelegi tu din programul politic al aliantei?”

„Pai nu prea inteleg mare lucru, da’ io vroiam sa…”

„Pai vezi ma, de-aia nu vorbim noi cu tine? Paaa, paaaa!! … Hahahaha”

… nu mai tin minte exact cum a fost ca s-a intamplat pe la inceputul anului la Guerrilla de dimineata. Da’ asta era ideea.

Au momente bune si din cauza asta ii ascult in continuare. Argumenteaza bine ce au de argumentat. As prefera sa nu fie atat de vehementi pe cate o directie pentru ca astfel ar castiga in credibilitate, ar fi perceputi ca niste oameni corecti (si aici ma refer la politica).

Astazi dimineata cei doi au avut o idee frumoasa: sa sune in Finlanda la biroul lui Mos Craciun. Au sunat si a raspuns o voce foarte frumoasa, vorbind o engleza placuta. Dobrovolschi a intrebat intr-o engleza buna tot felul de chestii despre Mos Craciun, a primit raspunsuri amabile de la fata din Finlanda. Nederanjata de faptul ca un post de radio din Romania  o intreaba despre Mos Craciun chiar daca ea era de la biroul de turism (sau ceva de genul asta) al unui oras din Finlanda. A intrat in jocul lor. Si mi-a placut… zambeam.

Dobrovolschi: „Hello! You speak English?”

Finlandeza: „Yes, I do!”

Dobrovolschi: „We are from a radio station based in Romania and we have only a couple of questions about Santa Claus, please!”

Finlandeza: „Aham, sure!”

Dobrovolschi: „Ok! Is he already gone?”

F: „No, he will leave today, at 7 oclock, Finnis time”

D: „OK! Because of the crisis will there be less gifts than last year?”

F: „Noooo, no there won’t be!”

D: „Is it true he has a wife?”

F: „Yes… Mrs. Santa”

D: „Is it true he has a mistress?”

F: „Ah, nooo! That’s not true!”

Aici incepe Craioveanu cu glume de cartier spuse intr-o engleza aproximativa. Tipa in continuare draguta, incerca sa raspunda cat mai amabil posibil. A propos de engleza lui Craioveanu… nu te poti erija in reprezentantul clasei de mijloc inteligente din Romania cu nivelul asta de engleza.

Craioveanu: „Jena Jameson, or who?”

F: „I’m sorry?”

D: „Noo, he’s just kiding. Ok, so… for Romania… does he has any special plans? Can we have special requests?

F: „Well, you have to ask him!”

D: „We haven’t been that good, you know, lately.”

F:  „Oooh, I’m sorry for you!

D: ” We always fight each other…”

Craioveanu: „How much pay you Santa for a mounth?” (sic!)

F: „I’m sorry? You ask me if Santa gets paid?”

D: „No, if you got paid by Santa for answering his calls”

F: „This is not Santa’s office. You’ve called <numele orasului, nu l-am inteles> Tourist Information. So Santa is not here! Santa is in his office”

D: „OK, if you see him, we are very badly in need of a new president!”

F: „Sorry, I cannot give you any president! You need to call to Santa’s office. Do you want the phone number?”

C: „You know the plici-plici game?”

Da’ Craioveanu nu se lasa. Imbatat de aburul vocii din Finlanda insista cu mojiciile: „Do you want to play, plici-plici?” Cei care ascultati emisiunea stiti ce inseamna. Astia se apuca din cand in cand sa le puna pe femeile care  suna la ei sa isi puna telefonul langa elasticul de la chiloti ca sa se auda cum pliciuesc ele elasticul de burtica. Unele fac chestia asta intr-adevar… nu ma intreabati de ce. Insa in ceea ce ma priveste, sigur asta imi doresc in fiecare dimineata. Sa aud cate un plici de-asta. Cam asta e ideea lui Dobrovolschi si Craioveanu despre ceea ce ii distreaza pe clasa de mijloc inteligenta/smart. 

F: „No, I’m sorry I don’t know that!”

D: „It’s a nice game, Romanian game, it’s a tradition! Yeah, but we’ve kind of shy to ask you… It goes like this, you have to take your… your bra for example…”

F: „… I’ m sorry I have to go now you know! I have real clients! If this is just a funny phone call… I have things to do…”

D (stingherit) : „Yeah, I was expecting that! Ok, thank you very much! Bye bye!

C: „Maybe she… don’t have the tits… for this!! Hahaha”

Dobrovolschi (catre Craioveanu): „Vlad, vorbeste frumos”

C: „Hai ma, ce-am zis? Nu i-am zis nimic rau!”

D: „Nu se zice tits! Se zice bossom, breast!”

C: „Daaaaa, ma! Bottoms!!!! Buttons, don’t push the buttons!”

 

Baieti… sunteti departe de ceea ce vreti sa reprezentati. Nu asta e vocea clasei de mijloc contemporary smart careia voi credeti ca ii dati glas. Mai baieti, daca tanjiti sa mai faceti glume golanesti semnat un contract de part-time cu radiourile alea pe care le blamati asa de vehement. Va dau aia un microfon si va defulati. Ca nu va face bine sa tineti prea mult in voi, se pare.

Si incepand de astazi NU am sa mai spun cu mandrie ca ascult Radio Guerrilla.

Anunțuri

10 responses to “Narcisism la Radio Guerrilla

  • Dan

    Bine punctat. Si mie imi sunt simpatici insa uneori fac glume de-a dreptul proaste si lipsite de haz.

  • Flojo

    E iteresant ca o societate atat de omogena a dus la diverse crize de identitate. Diverse paturi ale societatii cauta in disperare un grup cu care sa se indentifice si din pacate mijloacele necesare inca nu exista. Nisa de care vorbesti e cunoscuta in engleza ca si „yuppies” (de la Young Urban Professionals) si e o nisa care inca nu si-a conturat o identitate. Din pacate presa si mijloacele de media in general inca se adreseaza (cu succes!) manelistilor si prostimii, si asta pentru ca pana la urma sunt afaceri si ca atare cauta sa vanda. Parerea mea e ca e o nisa cu mare potental si ca ar fi mult de castigat din asta, si radio Guerrilla demonstreaza asta. Cine stie, poate putem visa si la un post de televiziune adresata noua…

    Glumele la telefon dimineata la radio mi se par o MARE aberatie. Sunt puerile si lipsite total de imaginatie. Nu stiu de ce toate posturile de radio le considera strict necesare, dar asta arata inca o data cat de omogena e societatea in care traim. Daca unul face glume dimineata, toti fac la fel. E trist ca atat de rar cineva indrazneste sa fie putin altfel.

  • dobro

    nici nu stiu ce sa zic…daca iti multumesc, par prefacut? daca glumesc confirm? multam.

  • scorillo

    @dobro: iti multumesc pentru comentariu. iti multumesc sincer ca nu mi-ai propus sa schimb postul.
    curios… nici eu nu stiu ce sa mai zic.

    PS: unii parteneri straini cu care am avut de-a face in cei 10 ani in campul muncii sunt mirati la contactul cu romanii ca noi nu prea spunem „Multumesc” si nu prea spunem „Cu placere”. Teoria mea a fost totdeauna ca perceptia noastra ca popor despre cei care spun „Multumesc!” este ca sunt niste prefacuti. :)) Din cauza asta evitam astfel de situatii si in concluzie nici nu prea stim cum sa ne comportam cand vine vorba de „Multumesc”.
    Totusi e frumos sa multumesti cuiva si sper ca cei carora le multumesc sa nu creada despre mine ca as fi nesincer.

    Numai bine!

  • ukra

    excelent articolul, ai pus punctul pe „i”, este de altfel singurul lucru pe care il pot reprosa si eu celor 2. ei pot fi deliciosi, savurosi, incantatori, fara sa se simta datori sa dea replica vreunui alt radio, chiar daca ala e mai sus in audiente. umorul lor e foarte bun dac nu se duce in sarja si nu se majeste putin si de mitocanie. aici trebuie sa fie ei foarte atenti, si daca reusesc asta, sint chiar cei mai tari.
    dobro, nota 10 pt raspuns. chiar il consider sincer. ai avut reactia care ma lasa sa sper nu ca nu e totul pierdut, dar ca stii sa asculti si sa te si schimbi, daca o critica ti se pare indreptatita.
    ce sa zic? sint chiar impresionata.
    oricum n-o sa ma mut de pe 94,80. pt ca Guerrilla este in opinia mea, cel mai bun post de radio din fm-ul romanesc.
    bafta tuturor celor implicati in „conflict”!

  • scorillo

    @ukra: multumesc pentru comentariu. exact in aceeasi situatie sunt si eu: nu schimb de pe 94.8 si raspunsul lui dobro a fost intr-adevar de nota 10.

  • lolita125

    @Author:
    Am citit articolul in fuga inainte de vacanta de sarbatori. Mi-a placut foarte mult! Am empatizat cu tine total!! Mi-a ramas in cap toata vacanta si deja schitam in minte un raspuns. N-am postat atunci, ca una din chestiile pe care mi le-am impus a fost sa stau cat mai departe de laptop. Apoi ne-am intalnit pe 3 ianuarie, si fiind asa de emotionata si fericita, am uitat sa-zi zic de comentariu meu, vis a vis de articol. Ce mai, m-ai dat gata! Sunt incantata de „rezultat”!
    In urma cu 3 ani si ceva am scris si eu un ‘articol’ cu aluzie la narcisism. N-ai comentat nimic, si recunosc ca am fost justa, corecta, discreta si putin acida, dar abia acum am confirmare ca si tu ai empatizat cu mine atunci!
    Am fost fericita si emotionata toata vacanta, si desi n-am asteptat mare lucru de la sarbatori, le-am petrecut in liniste si pace sufleteasca, o stare perfecta pentru spiritul meu. Apoi m-am bucurat enorm ca ne-am si reintalnit pur intamplator, dupa atata timp. Mi-era foarte dor de tine, si iata ca ai aparut. Mi-era dor de un articol nou pe acest blog, si iata-l dupa o mare pauza. Apoi a venit cosmarul la servici, cu inchideri, auditori, noi proceduri ca fuzionam cu nemtii, etc. N-am avut timp nici sa respir corect. Nici acum n-o fac prea bine, caci m-a rapus de tot raceala. Dar iata, acum cand am inceput sa misc m-am apucat sa postez si eu ce am de zis. Mi-as dori sa scrii mai des, dar depinde si de inspiratie! Si in plus, mai ai si ‘gatitul’ pe cap, chiar daca e de relaxare!

    Cat despre radio Guerrilla, i-am iertat de atunci. Imi plac, n-am cum sa neg, chiar daca par un pic subiectiva!

    @Dobro: Bravo Dobro pentru raspuns! Am convingerea ca ti-ai asumat tot si asta reflecta calitatea unui om corect, in primul rand cu el insusi! Nu-i chiar atat de greu sa privesti oamenii ‘in ochi’ si sa spui „imi pare rau”.
    In alta ordine de idei, mi-a placut foarte tare replica „we are very badly in need of a new president” M-a uns pe suflet, caci e si convingerea mea!
    Am sa fac referire mai intai la partea hilara, unde recunosc mi-am lasat inaginatia libera si vazand un post aruncat aici ca nuca in perete de catre o Marie, m-am gandit ca poate Santa a trimis Mariei ca raspuns al request-ului tau, un „maimutoi” cu chipul presidentului.
    Referirea mea acida insa consta in a recunoaste fata de mine ca am ‘votat’ gresit acum 5 ani, si e de datoria mea sa iau masuri urgente caci am evoluat. Vad lucrurile din alta perspectiva. M-a dezamagit profund, si consider ca desi a facut si cateva lucruri bune, a iesit in fata chiar narcisismul din ‘el presidente’. Nu mai are nici macar charisma! Vede viata intre ras si plans, dar nu prea mai prinde la mase. Iar ceea ce ma infurie foarte tare, e ca daca a ales sa fie imoral, putea sa fie mai discret, ci nu sa ‘cazeze’ in parlament pe tocmai ‘paiata esquisit’. Norocul lui cu super doamna de langa el!
    Aruncand ochii peste granite nu pot sa nu remarc un citat din speech-ul noului sef, la investire, cu referire la sotie: „ea este stanca din viata mea”

    De ce eu doar trebuie sa visez la o astfel de lume?! Nu credeti ca fiecare trebuie sa facem ‘mai mult’ pentru viitorul nostru?! Si nu ma refer doar la vot! E prea limitativ, iar problema noastra prea acuta!

    @Flojo:
    Mi-a placut si comentariul tau! Ai pus punctul pe i cu replica „omogenitate -diverse crize de identitate”, si apoi cu argumentele aduse. Si eu visez ca si tine la posturi-tv ‘altfel’ si nu-mi lipseste speranta! Ma consider parte a generatiei care au demonstrat ca se poate sa fortezi limite, si cu efort sustinut se poate ajunge si la varf. Nu vreau sa-mi depasesc conditia de ‘femeie inteleapta’ as zice, si nici nu vreau sa ma identific cu o anume clasa, dar pot sa afirm ca sunt mandra cand citesc prin ziare despre colegi si prieteni care ‘au reusit’. Sper ca intr-o zi se vor uita inapoi si vor incepe sa ‘daruiasca’ din ceea ce au ‘cumulat’, pentru binele tuturor.

    Acum inchei aici, si recunosc ca m-am cam extins in comentarii. Imi asum asta, ca scriu mai rar. Ce sa fac n-am un blog al meu, ca abia daca mai ‘traiesc’ un pic dupa munca. Sunt atatea bloguri pe care le citesc, si asta imi este destul deocamdata. Eu am ales sa-mi scriu memoriile mai incolo..

    Authorul o sa ma ‘ierte’ tocmai pentru ca el este oglinda in care eu ma regasesc ca spirit, chiar si cand a fost mai aburita! Indraznesc sa afirm ca si el a gasit la mine confirmari si solutii la ‘marile lui preocupari existentiale’, de-a lungul celor aprox. 10 ani de cand ne stim.
    Ne vedem foarte rar, vorbim la fel de rar, dar cu toate astea conexiunea exista! Nu poate leza pe nimeni din vietile noastre, tocmai pentru ca e spirituala! Mi-ar placea sa fii mai indulgent cu tine insuti, si la fel de sincer si de convingator ca in articole tale. E vorba tot fata de tine!

    Salutare tuturor! Si nu voi schimba de pe 94.8!

  • rhadoo

    hai k am stat si io ceva pina se scriu la postul asta si sper … ca scorillo sa nu-mi zboare postul (el stie cel mai bine ca daca o face nu ma supar hahaha).
    Eu nu sint un bun scriitor si imi spun parerea rapid sa nu plictisesc pe nimeni :). Am incercat… si iar am incercat sa ascult Radio Guerrilla. Muzica este buna, as zice ca in mare proportie e „pour les connaisseurs” , dar mie imi place orice suna bine si din pacate multe nu vor putea fi auzite vreodata pe Guerrilla. Urasc (hai sa nu exagerez…) dar as putea sa „ma cert” ore in sir cu cineva care spune „Nu suport sa ascult Techno sau/si Romaneasca sau/si Latino’ sau/si etc.” Am definit genurile de muzica intr-un mod banal… din popor :).
    Eu am setate in masina 12 posturi de radio … inclusiv ala pt copii ItsyBitsy sau cum dracu s-o scrie si … radio Student si toate astea comerciale (profm, 21, guerila, europafm…) si va spun ca cel mai mult ascult Romantic, ONE, dar schimb in secunda 2 cind nu-mi place melodia si le iau pe rind pe toate pina gasesc ceva ok.

    DAR daca pe vreunul din cele 12 posturi de radio aud pe cineva vorbind, INJUR si schimb in secunda 1. Singura chestie acceptata e o stire….
    Sint diverse emisiuni cu diverse teme , unele haioase altele nu si uneori se spun lucruri interesante dar am ajuns sa URASC atit de tare o gluma proasta sau un ris tembel sau o tentativa de fredonare, incit nu mai RISC.
    PUR SI SIMPLU, aud ca ca se vorbeste -> SCHIMB.

    Raspunsul lu’ Dobro e f ok intr-adevar, dar din pacate nu se vor schimba.

    Eu NU mai ascult radio guerilla si NU mai ascult nici 21, profm, etc…

  • Petru

    din pacate nimic nu a atins perfectiunea pana acum. suntem oameni si gresim cu totii. eu sunt bucuros ca in cazul Eliberadio-ului exista ascultatori implicati, care lauda si critica. Asta inseamna ca va pasa si ca nu trecem pe langa urechile voastre fara a lasa ceva acolo, chiar daca uneori gresim.

    :) zile faine va doresc.

  • scorillo

    A doua zi dupa rapsunsul lui Dobrovolschi pe blogul meu am avut senzatia ca a existat o modificare de atitudine. Poate mi s-a parut, stiti cum e cand te simti cu musca pe caciula si ai senzatia ca poti fi pierdut in mijlocul unei multimi, tot iesi in evidenta si toata lumea iti cunoaste secretul. Prietenii meu ziceau ca mi se pare insa cum sa interpretezi faptul ca la inceputul fiecarei ore din emisiune, Dobrovolschi spune: „Buna dimineata dragilor si dragilor, ascultati singura emisiune care spune despre ea insasi ca e cea mai buna emisiune din FM-ul romanesc!” Eu am interpretat cum mi-a placut mie.

    Dar acu’ cateva zile Dobrovolschi a zis pe post catre Craioveanu: „Stii ca acu’ ceva timp ne-am zis noi sa nu ne mai laudam singuri asa de mult…” (sau ceva de genul asta). De-atunci nu am mai avut nevoie de vreun semn ca articolul meu a avut intr-adevar impact. Si mi-e bine, e o senzatie atat de minunata cand realizezi ca ai spus ceva care este luat in seama…
    E la fel cum zice Petru, senzatia placuta ca celuialt chiar ii pasa. Ca unei vedete (si nu o spun in sens peiorativ) ii pasa de parerea ascultatorilor lui si nu se sfieste sa exprime acest lucru si chiar sa se manifeste efectiv in asa fel incat eu/noi sa simtim ca isi asuma pertinenta comentariilor facute la adresa lui. Felul in care Dobrovolschi a transmis acest mesaj a fost de o subtilitate, de un echilibru de care numai un om cu adevarat valoros este capabil.
    Si pentru asta simt nevoia sa multumesc… :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s























































































































%d blogeri au apreciat asta: