Acum pe ecrane: idiotii

Ni se spune ca nu trebuie sa vorbim la telefon in timp ce conducem pentru ca atentia ne este distrasa de la trafic si e posibil sa provocam accidente. Daca nu avem hands-free sau bluetooth primim amenda si/sau ni se iau niste puncte. Nu stiu exact dar nu detaliul asta e important ci faptul ca normele de conduita preventiva spun ca e bine sa nu existe nimic care sa ne afecteze atentia. Eu incerc pe cat posibil sa inteleg si sa aplic ce mi se pare mie ca ar fi norme de conduita preventiva. Folosesc hands-free/bluetooth chiar daca prietenii ma ironizeaza („Baaaa, ce sofer esti tu ba, daca ai nevoie de firele alea in ureche ca sa poti sa conduci? Esti slab, baaaa!!”), sunt un pic mai atent cand il vad pe unu’ ca fuge pe trotuar ca poate vrea sa traverseze brusc… chestii de-astea. Cred ca toata lumea are in instinct lucrurile astea din momentul in care a inteles care este posibilul risc ce poate aparea in anumite situatii. 

Condusul masinii e in anumite aspecte ca mersul pe bicicleta. Cand de-abia ai invatat e foarte obositor sa iti tii echilibrul, iti folosesti toti muschii corpului mai mult decat trebuie ca sa nu care cumva sa cazi, si bineinteles obosesti. Te intrebi de ce unii fac asta „for fun”. Dupa ce ai capatat experienta, totul e perfect. Totul ti se pare simplu si nu mai obosesti (chiar daca iti folosesti in continuare aproape aceiasi muschi) si poti intr-adevar sa te bucuri de o tura cu bicicleta. Creierul interpreteaza mult mai usor mult mai multe informatii si stie ca nu o sa iti pierzi echilibrul, ca situatiile care ti se pareau periculoase la inceput de fapt nu sunt periculoase si ca te poti relaxa. Asa e si cu condusul. Cand suntem incepatori, facem un efort mai mare sa vedem toate detaliile din jur despre care inca nu stim daca sunt sau nu importante. Si dupa un drum de acasa la serviciu sau inapoi sunt rupti de oboseala. Cand incepem sa fim mai stapani pe volan, multe dintre aceste detalii sunt procesate de creier fara ca noi sa mai simtim efectiv lucrul asta, fara ca noi sa ii cerem creierului sa le proceseze. Multe lucruri sunt facute din instinct, si e bine deoarece creierul consuma mai putina energie pentru lucrurile facute din instinct decat pentru lucrurile pe care i le cerem noi explicit.

De cateva luni, au aparut in intersectiile minunatului nostru oras ecrane publicitare. Ele se pretind de informare pentru ca undeva pe o banda apare cursul valutar si temperatura. Dar aia e singura informare pe care o primim. Restul… clipuri publicitare. Unele ma distreaza: l-am vazut pe vestitul Piedone, justitiarul pietelor, cum primeste un picior in gura de la fii-su care e mare caratist. Clipul are si voce, ca il vad pe Piedone dand din gura, dar avand in vedere ca nu stiu sa citesc pe buze nu stiu ce zice. Banuiesc ca ne spune cat de bun e el si ce ne-ar face el daca ne-ar prinde ca il votam.

Ma rog, nu sunt impotriva publicitatii in sine, nu vreau sa discut despre asta aici. Vreau sa vorbesc despre idiotenia celor care au aprobat instalarea unor astfel de ecrane in astfel de locuri: in intersectii. Intersectia e locul in care in mod normal trebuie sa fim mai atenti, unde creierul proceseaza mai multe informatii instinctual si peste asta ii mai trimit si eu altele culese de mine: vine ala din stanga, sunt 10 pietoni care vor sa traverseze strada, autobuzul e oprit in statie si trebuie sa ma gandesc cum ma incadrez ca sa il depasesc… Cu privirea periferica il vad pe unu’ care fuge sa prinda autobuzu’ si va trebui ca la un moment dat sa traverseze strada… Sunt o multime de astfel de detalii pe care le constientizam sau nu ca le procesam. Si peste toate astea, apare ecranul care ne clipoceste in fata. Ne urla culorile lui stridente direct in creier. Si creierul saracu’ incepe sa consume energie pentru a filtra informatiile importante de cele neimportante, sa ignore schimbarile de imagini de pe ecran de la rosu la verde fosforescent. Si exista riscul sa nu faca fata si sa scape ceva… si sa dea peste unu’ pe trecerea de pietoni. Si toate astea pentru ca niste idioti au primit niste spagi pentru a aproba amplasarea unor astfel de ecrane prin Bucuresti.

Unde m-au deranjat pe mine?

1. La rascrucea dintre Dacia si Mihai Eminescu, langa Mega Image. Exact in dreptul trecerii de pietoni. Acolo sunt doua statii de RATB si de multe ori lumea coboara din troleibuz si alearga sa prinda autobuzul. Sau invers. Tu trebuie sa fii atent la trecerea de pietoni care oricum are o vizibilitate ciudata din cauza masinilor parcate pe marginea drumului. Daca e noapte, mai e si problema ca trecerea de pietoni nu e luminata (chiar, voua nu vi se pare ca tocmai trecerile de pietoni sunt in intuneric? Strada e luminata, dar trecerea de pietoni e plasata in intuneric.). Dar in schimb ai ecranul in fata, la vreo 3-4 metri inaltime si nu ai cum sa nu-ti urle in ochi. Daca era la 25 de metri inaltime, nu mi-ar fi distras atentia cand eram langa trecerea de pietoni. Dar tampitii vor sa fie siguri ca NU il ratezi. Si l-au pus jos.
2. Intersectia de la Obor. Cum vii de pe Mihai Bravu si intri pe Stefan cel Mare, imediat ce ai trecut peste Soseaua Colentina e un ecran pus la etajul intai al blocului ACR. Cine a trecut pe la Obor stie ce inseamna trecerea aia de pietoni de la iesirea din statia de metrou. Pe o parte, lumea sta inghesuita la iesire si incearca sa ii tina in spate si pe-aia care imping sa iasa din statie. Pe cealalta parte, o multime de oameni sta pe triunghiul ala de la bretea si asteapta sa se faca verde. Si tu treci printre ei. Va spun sincer ca mie imi e frica de mor in fiecare dimineata cand merg la servici sa trec pe-acolo. Se vede ca pietonii sunt nervosi si nerabdatori. Si e normal, nimanui nu ii place sa se inghesuie. Sunt situatii in care mai e cate unu’ care isi pierde rabdarea si traverseaza in fuga. Si atunci tu trebuie sa te uiti daca nu cumva mai simte si altu’ nevoia sa apara asa in fata masinii, sau poate vreunu’ se dezechilibreaza si coboara de pe bordura si sa nu dai in ala din fata sau daca pui frana sa te uiti sa dea ala din spate in tine… Dar, avem un ecran clipocitor care ni-l arata pe Gigi Becali cum mangaie pe cap copilasii de la nu stiu ce gradinita. Singurul lucru bun este ca ecranul asta e un pic mai sus decat ala de la Dacia-Eminescu.
3. In Crangasi, cand cobori de pe podul Grant, la primul semafor. Nu am trecut pe-acolo decat aseara si nu e in drumul meu, asa ca nu pot sa spun prea multe. Insa ce pot sa spun ca aseara aveam impresia ca nu mai vad nimic in jur din cauza culorilor ecranului aluia.

Mesaj catre primarie. Sa va stea in gat spagile pe care le-ati luat cand ati dat aprobarile pentru ecranele astea. Sa va stea in gat taxele pe care le primiti pentru instalarea unui astfel de ecran. Explicati-mi si mie, tampitilor, cu ce ma ajuta pe mine sa il vad pe Piedone ca da din gura plimbandu-se prin piete. Chiar nu va dati seama ca singurul lucru pe care il realizati cu asta este sa impestritati si mai mult Bucurestiul asta urat si fara identitate? Si introduci factori perturbatori in trafic. Tampitule ce esti, poate copilul tau va scapa din mana bunicii lui, va fugi in fata masinilor si unu’ care se uita fascinat la baltzareala ta clipocinda da peste el. Ai ceva minte in capul ala al tau sec? Sau ai in cap numai cum sa faci sa profiti cat mai mult de mandatul tau in scaunul ala, ca poate la noile alegeri se gaseste altul „mai competent” decat tine pe criteriu politic? 

Idiotule!