Fetele noastre au castigat medalia de aur pe echipe la Campionatele Europene de Gimnastica de la Clermont-Ferrand!
Am vazut la stiri ca prin aceasta victorie a fetelor noastre le-am ras in nas rusoiacelor si fratuzoaicelor. Ca ar trebui sa le inchida gura celor care au zis despre generatia asta ca nu are talent. Domnilor redactori… chiar nu aveti pic de decenta? Caci nu cred ca nu realizati ca fetele astea NOUA ne-au ras in nas! NOI suntem cei invinsi! Noi, societatea romaneasca alienata de mirajul castigului usor. Si de ce nu va recunoasteti partea de vina?
Cand castigam medalie de aur, dupa medalie de aur sub obladuirea tatucului Octavian Belu, incepusem sa nu ne mai bucuram de victorii pentru ca ni se pareau firesti. Auzeam comentarii doar cand luam argintul.
Au fost mai multe scandaluri despre metodele de antrenament, insa dupa cel din 2005 Belu a plecat…dupa metoda „imi iau jucariile si plec!”. Citez aproximativ:
O sa vedeti ca n-o sa mai luati nicio medalie fara mine! Medaliile aste se obtin cu munca si privatiuni, spunea Belu.
Sa fim intelesi: ii multumim lui Belu pentru tot ce a facut. Categoric a avut o contribuitie decisiva la locul obtinut de Romania in istoria gimnasticii. Dar am avut nevoie de scandalul din 2005 ca sa realizam ca gimnastele noastre sunt oameni. Si sa invatam sa le acceptam ca atare, cu realizarile si greselile lor. Pana atunci, toate gimnastele ne erau datoare noua celor din fata televizorului! Recunoasteti!! Isi nenoroceau copilaria pentru noi, pentru ca ele sa ne faca pe noi sa fim mandri ca suntem romani. Da, o faceau si pentru ele, pentru orgoliul lor, dar orgoliul asta nu ii e strain niciunui om asa ca nu le putem condamna pentru asta.
Cel mai important este ca, din momentul in care le vedem la televizor in echipa Romaniei de gimnastica, punem stapanire pe ele. Sunt sclavele noastre. Ne hranim din sacrificiul lor, ne arogam victoriile lor pentru a le folosi ca razbunare impotriva strainilor ce ne-au dusmanit de-a lungul timpului. Nu ne intereseaza la ce au renuntat ele atata timp cat ne dau gloante sa ironizam strainii. Parca ar fi gastele indopate ca sa iasa Foie Gras-ul mai bun. Indopate de noi!
Cand au scapat de constrangerile inumane si si-au dat drumul feminitatii pozand nud in Japonia, apar niste populisti idioti (scuzati pleonasmul) precum Cristian Tudor Popescu care isi grohaie patriotismul din geaca lui slinoasa de fâsh, facandu-le cum i-a venit lui la gura. Cu ce drept?
Pentru cei care au vazut Dogville… s-a spus despre filmul asta ca e o radiografie a societatii americane. Dar au fost voci care spun ca acest film e de fapt despre noi insine. Si le dau dreptate celor din urma. Noi suntem orasul, gimnastele noastre sunt simbolizate de Grace. Dupa ce am iubit-o pentru sufletul ei bland, noi barbatii am inceput sa o violam si noi femeile am inceput sa o batjocorim pentru barbatii nostrii o prefera pe ea. Am construit inchisoarea pentru ea. In film insa, se face dreptate. Cand tatal lui Grace i-a cerut sa judece orasul cu aceeasi moneda cu care a fost judecata de catre oras, ea a ales (foarte bine) sa se razbune. Fetelor noastre insa… li s-a facut mila de noi si nu au putut raspunde cu aceeasi moneda. Au muncit sa ajunga inapoi acolo unde noi le asteptam in fata televizorului, etichetandu-le „generatie lipsita de talent”.
Si acum pentru gimnaste: fetelor, noi nu meritam sacrificiul vostru! Nu e nimic daca nu e aur, argint sau bronz. Noi va vom privi totdeauna cu dragoste. Mi-as dori ca nationala de fotbal sa invete de la voi, dar am incetat sa mai sper.
PS: Stirile ProTV au dat stirea despre medalia de aur a lui Izbasa doar printre ultimile de calup (daca nu cumva ultima). Pana atunci ne-au aratat imagini din mizeria de campionat de fotbal in care ne balacim. La fel si Radio Guerrilla – mai intai scorurile din etapa cu numarul 27 al campionatului 2007-2008 si doar apoi, la final, ca Romania a castigat cele mai multe medalii la Campionatele Europene de gimnastica.
Toate cele rele 
7 aprilie 2008 at 11:44 am
Mi-a fost greu sa urmaresc argumentul si nu sunt convins ca am intels. Care e de fapt problema pe care o ridici: (1) atitudinea publicului Roman fata de gimaste (ca sunt bune atunci cand castiga medalii si personaje negative daca pozeaza nud), (2) faptul ca victoria lor la Europene a fost prost relatata in media (unii au luat-o ca pe un motiv sa le radem in fata altor natii, altii aproape ca au ignorat asta), (3) cacanarismele lui Belu, sau (4) all of the above. (FYI: N-am vazut Dogville:-).)
Faptul ca pt gimnaste e (sau a fost) un sacrificiu enorm… asta a fost si alegerea lor (sau cred ca mai de graba a parintilor). Sper [pentru ele] ca nu au facut-o doar pentru „onoarea” tarii. Totusi, atunci cand reprezinti echipa nationala la o competitie sportiva esti practic un ambasador al tarii tale. Tot ce faci si tot ce spui se reflecta asupra intregului popor. Exemplu: la campionatul mondial de fotbal din 1994 (in SUA) cand un fan Columbian a impuscat un membru al echipei, toata lumea se gandea „Columbienii astia’s fanatici!”. E gresit sa etichetezi o natie intreaga dupa un asemenea incident, dar totusi e firesc. Cand iti reprezinti echipa nationala si dupa aia pozezi nud in Japonia, toti care afla de asta zic de noi ca suntem niste amarati (daca fetele care sunt mandria tarii noastre pozeaza nud in Japonia). Dar din pacate e o imagine care reflecta adevarul. E patetic ca aceste fete sa nu fie rasplatite corespunzator si ca societatea noastra se pisha pe ele din secunda in care fetele coboara de pe podiom si romanu’ schimba canalul.
Oricum, e un argument genul „ce a fost la inceput, oul sau gaina?”. E de vina presa/media ca zilnic ne polueaza cu tot felul de aberatii despre fotbalistii romani (fie campionatul nostru, fie plescari drogati care joca in strainatate), sau noi ca le citim/vizionam/ascultam?
7 aprilie 2008 at 1:33 pm
@flojo: Dogville era important pentru postul asta. am vrut sa spun ca gimnastele sunt, inainte de orice, oameni. si ca trebuie judecate cu aceeasi sistem de valori cu care ne judecam pe noi insine. atitudinea publicului si mass-mediei sunt doar exemplificari.
un sportiv intr-o echipa nationala este, intr-adevar, ambasador, dar numai atunci cand participa la concurs. cu ce drept ii prelungim aceasta datorie si in afara salii, in timpul lui liber? nu avem voie sa spunem: „dom’ne ea a ales sa fie gimnasta in echipa nationala, sa puna mana sa ma faca sa ma simt mandru si sa nu ma faca de rusine!”.
un sportiv nu e un politician ales de noi in postul ala. politicianul ne este dator, sportivul nu. din pacate, gimnastele ne sunt datoare pana la moarte.
Au fost mai multe cazuri in care sportive de lot national au pozat nud: Katarina Witt, Svetlana Horkina, Tonya Harding. Nu stiu ce jucatori de rugby au pozat goi, acoperiti doar de mingea de rugby. Intreaga echipa de fotbal feminin a Australiei a pozat nud pentru a atrage sustinatori la Jocurile Olimpice de la Sydney. E decizia lor la fel cum a fost aceea sa devina sportivi si sa munceasca in draci sa ajunga sprotivi de lot national. De ce aceasta decizie nu mai e pe gustul nostru? Ce drept avem? Doar pentru ca am ales sa NU fim sportivi de lot national avem dreptul sa cerem sacrificiu dupa sacrificiu de la ei?
Stiu ca asta e adevarul trist: avem nevoie de sacrificii, avem nevoie sa ni se aduca ofrande. Ei bine, poate ar fi cazul sa ne constientizam lucrul asta si sa incepem sa ne schimbam.
7 aprilie 2008 at 5:33 pm
Belu – antrenorul mi s-a parut intotdeauna un om rau, lol, da va dati seama cit de manipulat sint de presa pt ca nu il cunosc personal, si oricum acum mi s-a facut mila de el, iti dai seama ce nasol e sa ai nume de cimitir ?
Fetele, bravo lor, pentru tot ce au facut si vor mai face.
nu inteleg de ce nu au pozat aici, cred ca luau mai multi bani si nici nu s-ar mai fi pus problema de „stricat imaginea tarii” k era in intern
in fine, am si eu o poza nud , cu mine, any1 interested ?
9 aprilie 2008 at 5:37 am
super tare moshule, super; m-a uns, inclusiv chestia cu dogville; articolul asta al tau a fost un fel de revelatie pentru mine, nu ma prindeam ce nu imi place in desfasurarea post-podium: articole, declaratii, schitze si scenete.
9 aprilie 2008 at 10:09 am
Thanks, marco. Conteaza mult pentru mine!